Mai mult poate pentru a prezenta , noua mea pasiune ...fotografia.
Nu am de gand sa plictisesc pe nimeni cu tehnicii legate de fotografie, informatii de care oricum este plin internetul, mai ales ca multe cunostinte in domeniul acesta nu am nici eu fiind la inceput de drum.
Aceasta este doar o forma de prezentare a fotografiilor mele .
Primele mele fotografii cu un DSLR si intrarea mea in lumea Nikon si a acestor tipuri de aparate de fotografiat, m-au facut sa-mi schimb parerea despre ceea ce inseamna fotografia .
Consider ca azi nu mai conteaza cum este trasa(arsa, incadrata prost, subexpusa) fotografia ci mai mult, cat de priceput esti in programele de editare ale fotografiilor.
Nu am nici o poveste gen " cand eram mic tata mi-a cumparat un aparat de fotografiat si asa am descoperit lumea fotografiei" pur si simplu acum la varsta asta am timpul si posibilitatea sa fac asa ceva .
Asa ca ..
Enjoy!
MULT SUCCES G.!!! ;)
RăspundețiȘtergereIndeed, fotografia nu mai este cum era prin '80. Acum toți au camere, toți au compacte, toți se trag în poze la fiecare 10 metri, lîngă fiecare fîntînă, pe orice bancă, cu prietenii. Și cum au ajuns acasă (dacă nu au internet pe telefon), hop pe facebook cu descripții de cele mai penibile genuri. Dar asta doar cu compactele, ceea ce este o pierdere și asta.
RăspundețiȘtergereDar mă bucur că n-am văzut persoane mai mici de 22 de ani (încă) cu DSLR-uri (și mă rog nici să nu văd).
Iar la fotografia cu DSLR există 2 categorii de fotografi:
- fotografi pentru familie, pentru prieteni, pentru evenimente comune, sau fotografi cu slujbă.
- iar a 2-a categorie,(sufletește și fizic liberă) este cea a celor care au hobby fotografiatul (ca mine) și ca cei care încă au o vîrstă mai mică.
Prima categorie de fotografi, fotografiază, să zicem, ce văd la alții. Doar că încearcă să facă și ei o mică schimbare care să le pară ochiului lor mai bună.
A 2-a categorie fotografiază după stilul lor, după cum vede inima, după culorile inimii (reale sau ireale), mie-mi plac culorile reale. Nu verdele să te orbească de nenaturalețea lui sau albastrul să pară chiar ca pe calculator. Cei care fotografiază de plăcere, lasă fotografia așa, reală, nu o prelucrează pînă cînd arată ca de pe altă lume.
Întotdeauna noi mergem unde ne duce inima, și unde ne duce inima, cu siguranță nu trebuiesc adăugate culori suplimentare. Ce-ar fi să ne batem joc de ea ? Am avea o viață în culori false.
Tot ea naște artele în noi, pictatul, sculptatul, fotografiatul, cîntatul etc. Tot ea le și modelează cît mai fin, cît mai liniștitor ochilor și urechilor încît să ademenească alte persoane, tot la fel de... visătoare. Eu sunt un visător, și mă las în voia inimii.